ruine

Browse By

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Photo by Annie Spratt on Unsplash

In gradina ce ducea de la casa la malul apei vegetatia pulsa cu viata! Primavara ascundea cararea ingusta spre malul abrupt printre tufe, arbusti, ierburi si copaci inalti ca niste strajeri. De pe terasa din spatele casei, dintre dalele mari de piatra, ciobite si strapunse de iarba necrutatoare, pornea un sir de lavanda parfumata. S-a ridicat usor de la masa, picioarele scaunului din fier zgariind piatra cu un zgomot asurzitor pentru gazele ce singure compuneau muzica noptii. Cu degetele rasfirate mangaia varfurile colorate ale tufei si ridica in aer parfumul si praful de peste zi, vizibil in ultima raza a soarelui. Isi abandona papucii ca un copil curios ce paseste prima data pe iarba, iar racoarea ii gadila talpile, umezindu-le cu firisoare mici de roua. In scurt timp era uda pana la glezne iar cararea era deja invadata dincolo de gardul viu cu tufe si buruieni colorate, cu spini sau puf. Si-a dat seama ca era zgariata cu urme fine, rosii, tulburatoare pe picioarele albe, iar tocmai intepatura si usturimea pielii ii facea placere. Ce senzatie placuta si vie! Nu stiu totusi cum o voi justifica celor din casa, impreuna cu absenta mea… Gandind astfel, avansase mai mult in paduricea salbaticita, de un verde inchis, plin si luxuriant. Lumina soarelui o parasise iar umbra juca un dans salbatic pe masura ce ea grabea pasul. Un fosnet la dreapta, ba nu! Stanga! Pasii mai alerti! Fosnetul mai aproape, respiratia alerta, si doar putin mai in fata deschiderea spre mal. O mana ii acoperi gura…

A inceput sa zgarie bratul puternic in timp ce o tragea dinspre mal inspre desisul care se intuneca. Panica nu o ajuta dar nu putea intelege ce se intampla. Un miros lemnos cu iz citric o nedumeri. Si-a dat seama ca era mirosul lui. L-a mai simtit in grupurile care veneau la petrecerile de deschidere a sezonului.

In fiecare luna mai, cand deja caldura se instala si totusi o racoare domolea zilele, viata ei linistita era atacata de snobii de oras. A decis de aproape doi ani sa locuiasca la casa de vacanta. Activitatea ei, cu ajutorul internetului, nu avea de suferit, ci chiar se imbunatatise, devenise mai creativa in mijlocul singuratatii. Afacerea pe care o lansase impreuna cu fratele ei de tineri si pe care el continua sa o administreze, ii asigura tot ce avea nevoie, iar de aici a putut sa se orienteze spre pasiuni pe care le abandonase in zilele de inceput. S-a considerat cea mai norocoasa sa cumpere conacul vechi cu tot cu gradinile sale, i-a redat farmecul aducand la viata lemnul si piatra din interior, gradina a inflorit si cu toate acestea a lasat o buna parte din proprietate salbaticita, cu un aer nostalgic. Vinurile bune, aerul curat, si distanta mare fata de oras si civilizatie il atragea in fiecare concediu de primavara pe fratele ei impreuna cu prieteni sau parteneri la o vacanta prelungita. Trebuiau scoase rochiile de la pastrare, chemati bucatari si ospatari, localnicii tinuti la distanta. Si cu toate ca ii placuse tot timpul rolul de gazda, dupa doua saptamani simtise nevoia de aer curat si putina retragere la apa care o linistea.

Am mai simtit parfumul, ma cunoaste. Trebuie sa fie o neintelegere. Aproape ghicindu-i gandurile, omul se opri brusc. Erau deja in intuneric, luminile si muzica din acea seara nu razbatea pana la ei, doar fosnetul vantului printre frunzele noi si apa frematata si ea. A simtit-o linistita de ceva timp si nu il mai zgaria. Si-a luat mana de la gura ei si i-a auzit rasuflarea puternica. O tinea de umeri cu spatele la el si s-a apropiat si i-a mirosit parul si ceafa care acum tremura incet. Tremurul l-a readus in realitate, Ce fac? Si-a ridicat mainile si incet a parasit-o locului. Nu a trebuit sa ii zica sa nu se intoarca, de fapt nu stia daca ar fi avut curaj sa rosteasca ceva in acele momente, dar ea incepuse sa tremure si mai tare si a ramas tintuita locului.

A auzit pasii indepartandu-se fara sa creada in primele momente. Isi simtea corpul tremurand ca din cele mai groaznice frisoane, blocat acolo. Nu stia cat timp a trecut, dar si-a adus respiratia aproape de normal, si percepea zgomotele padurii mai tare. A stiut ca el a plecat, insa nu stia unde sa mearga ea. S-a indreptat tot inspre mal si ca o naluca a intrat in apa rece.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *