Browse By

Provocarea celor 40 de carti … intr-un an

carti vrajitorul din oz frank baum coperta

Am evadat in carti de mica. Am si o poveste de ce, dar ramane pe alta data. In familie, eu sunt cea care citeste de la 5 ani. Este o realizare mica in comparatie cu realizarile fratelui meu, dar asta era o lauda care mi se aducea public si ma simteam bine. Desi la modul sincer nu retin sa fi citit de atunci. Tin minte in schimb ca prima carte prin care mi-am dovedit mie ca lauda nu e degeaba a fost Vrajitorul din Oz de Frank Baum pe care am devorat-o pe masina pe durata unui drum de trei ore de la bunicii din Salaj spre casa. Cel putin asa insist sa imi amintesc. Stiti ca memoria e un artizan fabulos, amintirile nu ne mai apartin din momentul in care le predam creierului. Sunt inspirate din realitatea careia noi ii spunem amintire, insa creierul nostru le rescrie de fiecare data cand le evocam bazandu-se pe evocarea anterioara. Asa ca daca ma intrebati, da, eram in scoala generala si am citit o carte in cel mult trei ore. Imi meritam laudele!

Fast forward aproape 20 de ani: este sfarsitul anului 2016, am bifat toate cerintele celorlalti de la mine, ma simt libera. Este si cel mai bun moment sa imi scriu pe bune rezolutiile pentru anul care urmeaza. O mica explicatie de ce imi scriam rezolutiile desi anul inca nu se incheiase, pentru ca asa o tot tine Andy Szekely in articolele sale, si il cred. Dar modul in care sa le scriu a fost inspirat de Dan Luca si raportul sau de integritate, urmat de un mail explicativ cu intrebarile pe care sa ti le adresezi. Zis si facut, am creat un pdf cu ele si le-am printat, mi-am convocat cea mai buna prietena la o sticla de vin in localul vinurilor din oras si am inceput. Sa bem. Usurel va rog! Nu e asa usor sa iti scrii rezolutiile pe bune, dovada ca ani intregi le-am tot scris si le-am tot uitat.

Tu te-ai tinut de rezolutiile tale?!

Probabilitatea mare e ca nu. Asa ca timid si noi am inceput cu evenimentele curente, cu vinul, cu programul de sarbatori. Cand in final am acoperit toate subiectele inutile, eram deja zambitoare si am scos pixurile cu mult curaj. Am plans in mai putin de 5 minute dupa ce ne-am uitat la foi. Ne uitam cu groaza la campul „Cea mai mare victorie in 2016 a fost…”. Ne-a lovit realitatea. Mai degraba constrangerile dupa care traim. Comparatiile pe care le facem. Ca nu suntem parca suficient de buni. Dar in opinia cui? Se parea in acel moment chiar in opinia noastra. Privind in urma, pot sa zic ca ne-a ajutat si vinul la capitolul lacrimi si tot el ni le-a transformat in lacrimi de fericire. Nu e un exercitiu usor, dar sa il faci fara pregatire si sa iti asumi raspunsurile date e de-a dreptul provocator. In cele din urma, pana la inchiderea localului am reusit sa completam ceva peste jumatate din rubrici si asta a fost.

Doar ca am scris lista asta mai asumata decat fusesem vreodata. Si imi propusesem pe undeva sa citesc. Gasisem provocarea celor de la POPSUGAR si lista continea 40 de recomandari in sectiunea de baza si inca 12 la sectiunea avansata. Mi-am zis ca asta e mana destinului si am ales titlurile pentru anul ce urma. Apoi a urmat o etapa pe care nu ne place sa recunoastem ca exista. Cea de negociere interna. Nu am citit nimic de specialitate despre mecanismele acestui proces, ce va pot spune insa din experienta personala e ca sunt un negociator excelent cand vine vorba sa aman ceva, sa nu ma tin de program, sa imi demontez dorintele.

Varianta de negociere interna

„Cate carti ai citit anul trecut? Nu stiu. Hai, uita-te pe goodreads ca sigur vezi acolo. … Ha! Exact cum ma gandeam, 5 carti, 5 amarate de carti intr-un an! Dar am avut licenta… Ai avut, ai avut, tot timpul o sa ai. Te dai mare cititoare si uite ca nu ai citit nici macar 10 carti. Si uita-te la titluri, SF, ce iti place tie. O prefacuta, le mai zici celorlalti ca citesti… Stim noi ce-o sa se intample cu lista asta. Nu o sa ai timp. Mai bine scuteste-te de dezamagire si las-o balta. Stii ca e pentru binele tau ca tot tu o sa fii suparata cand nu o sa poti citi nici 5 carti. Dar fata aia a citit 100 intr-un an… Da, dar ai vazut ce program avea? Si eu as putea sa imi fac un program. De parca o sa te tii de el. Te cunosc. Nu ma cunosti. Ce ma impiedica real sa citesc? Eu…”

Dureros si real acest Eu de pana atunci. Dar pentru ca in anul 2016 ma eliberasem de multe constrangeri, nu l-am mai vrut, asa ca cealalta Eu a luat lista, a ales cartile in continuare si a asteptat anul nou (nu cumva sa trisez sa incep mai repede cu o zi, vechea eu era in asteptare), dupa care a inceput proiectul celor 40 de carti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *